Petiția: Știința Românească între nepăsare și distrugere cu premeditare
Domnule Preşedinte al României Klaus Iohannis,
Domnule Prim-Ministru al României Sorin Grindeanu,
Domnule Ministru al Cercetării și Inovării Șerban Constantin Valeca,
Domnule Ministru al Educaţiei Pavel Năstase,
Plecând de la premisa că asigurarea unui standard înalt de calitate a cercetării științifice în România este o prioritate națională, reprezentând deopotrivă condiția necesară pentru o educație de calitate și motorul creșterii economiei naționale, și având în vedere recomandările Uniunii Europene (http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/themes/2016/research_innovation_201605.pdf) referitoare la: i) creșterea nivelului finanțării publice și a investițiilor în domeniul Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI), coroborată cu reforme predictibile pe termen mediu și lung, ii) necesitatea utilizării unor criterii de performanță și a unor paneluri independente internaționale în distribuirea fondurilor publice din cercetare și iii) creșterea eficienței și calității sectorului CDI în vederea transformării României într-o economie bazată pe cunoaștere,
vă aducem la cunoștință următoarele solicitări:
- Creșterea graduală dar substanțială a finanțării alocate domeniului Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI) – de la 0,6% din PIB pentru 2017, la 1% din PIB pentru 2020 – în paralel cu utilizarea eficientă a finanţării în sistemul CDI din România. În conformitate cu obiectivele Strategiei Naționale de Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2014-2020, România și-a asumat că până în 2020 cheltuielile publice pentru cercetare vor creşte treptat astfel încât să atingă ținta de 1% din PIB (la care se mai adaugă 1% din PIB cheltuieli din surse private). Tot în Strategia Națională de CDI 2014-2020 corespunzător anului 2017 este prevăzută ținta de 0,63% din PIB pentru domeniul CDI, ori din păcate bugetul aprobat prevede o cotă inacceptabil de mică, de doar 0,27% din PIB (chiar mai mică decât cota alocată în 2016: 0,29%), care nu respectă nici cerințele minime interne și nici angajamentele internaţionale. Atragem atenția asupra pericolului uriaș pe care îl reprezintă continuarea politicii de subfinanțare a cercetării asupra științei și economiei naționale. După standardele internaționale, dar și după nevoile interne, numărul cercetătorilor din România nu este suficient. În prezent, lipsește masa critică de resurse umane pentru dezvoltarea unor domenii cu potențial și, în mod special, pentru cercetarea și inovarea interdisciplinară. România are procentul cel mai mic de personal de CDI raportat la procentul total de angajați (0,46 % în 2011, INS), ceea ce reprezintă un sfert din media UE (a se vedea http://www.fonduri-ue.ro/images/files/programe/COMPETITIVITATE/POC/ Programme_2014RO16RFOP001_2_0_ro.pdf). Nevoia acută de corectare a uneia din deficiențele majore ale societății românești contemporane – educația – precum și cea de susținere a unei economii performante bazate pe cercetare-dezvoltare-inovare nu pot fi compatibile cu un interes scăzut acordat sectorului cercetării românești, așa cum rezultă din alocarea bugetară națională. Din nefericire, România continuă, chiar și la 10 ani de la integrare, să fie codașa Europei, prin alocarea către cercetare a celor mai mici fonduri din Uniunea Europeană (< 0.4% din PIB), respectiv de 4-6 ori mai mici decât media UE (~2% din PIB) (vezi Figura 1).
Contrar așteptărilor și angajamentelor internaționale, Legea bugetului, promulgată recent (16 februarie 2017), propune un buget al cercetării (2,25 mld. lei, corespunzător pentru 0,27% din PIB) considerabil mai mic în comparație cu cele prevăzute în Strategia Națională de CDI 2014-2020 (0,63%) sau în programul de guvernare prezentat în campania electorală care afirma o “creștere a bugetului alocat cercetării cu aproximativ 30% anual”. Această politică financiară deficitară, întreținută de toate guvernele post-1989, a avut și continuă să aibă implicații negative majore în formarea specialiștilor înalt-calificați și în susținerea unei economii performante bazate pe CDI. În consecință, cerem stoparea neîntârziată a politicii de discriminare a cercetării științifice din România, care periclitează dezvoltarea țării, și solicităm creșterea finanțării minime pentru domeniul cercetare la 0,6% din PIB pentru 2017, respectiv la 1% din PIB în 2020, cu prioritate acordată competiției de proiecte (organizată de UEFISCDI), prin rectificări bugetare pentru anul 2017 și alocări corespunzătoare în bugetele viitoare ale României (2018-2020) conform Strategiei Naționale de CDI 2014-2020.
În paralel, este imperios necesar ca resursele financiare – chiar în condiţii de subfinanţare – să nu mai fie irosite în segmente neperformante, prin alocări discreţionare, pseudocompetiţii şi/sau competiţii viciate. În acest sens, punctul doi al acestei Declaraţii, poate constitui un mecanism important de asigurare a calităţii în cheltuirea şi utilizarea resurselor financiare în sistemul naţional de CDI.
- Garantarea independenței organismelor implicate în administrarea cercetării științifice din România. Solicităm respectarea independenței organismelor consultative din subordinea Ministerului Cercetării și Inovării (MCI) sau a Ministerului Educației Naționale (MEN) responsabile de promovarea, coordonarea, finanțarea, monitorizarea și evaluarea activităților şi a personalului de cercetare științifică din România – Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare și Inovare (CCCDI), Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI), Consiliul Național pentru Transfer Tehnologic și Inovare (CNTTI), Consiliul Național al Cercetării Științifice (CNCS) și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) – împotriva oricăror imixtiuni politice prin continuarea eforturilor de alegere/numire a membrilor acestora pe baza unor criterii valorice profesionale și de integritate morală, prin competiție publică. În acest context, atragem atenția că o astfel de procedură transparentă de selecție, realizată de comisii formate din specialiști recunoscuți și bazată pe o amplă consultare a comunității științifice și fără nicio implicare politică, tocmai a avut loc în anul 2016 şi a condus la selecția membrilor CNCS, CNECSDTI și CNATDCU pentru un mandat de 4 ani (2016-2020), după expirarea mandatelor vechilor consilii (2012-2016). Aceleași proceduri transparente sunt necesare și în cazul celorlalte organisme. Prin urmare solicităm expres ca prezentelor Consilii, proaspăt alese, precum și celor viitoare, să li se asigure ducerea la bun sfârșit a misiunii asumate, indiferent de succesiunea la guvernare a diferitelor formațiuni politice. Orice schimbare a componenței și regulamentelor prezentelor Consilii nu poate fi percepută decât ca o încercare de politizare cu urmări negative asupra îndeplinirii rolului pentru care au fost înființate și o anulare a eforturilor întreprinse până în prezent pentru construcția unui sistem de cercetare autonom.
Comunitatea academică românească apreciază progresele administrative făcute în ultimii ani, care au dus la o organizare independentă și eficientă a sistemului de cercetare din România (prin CNCS, CNATDCU, CNECSDTI) și nu poate accepta imixtiuni politice care pot perturba activitatea acestor structuri și pune în pericol progresele realizate în eforturile de a racorda cercetarea românească la standardele internaționale.
3) Reunirea Educației și Cercetării într-un singur minister. Scopul educației naționale este de a asigura condițiile și mediul necesare dezvoltării psiho-socio-economice a României. De aceea, educația este un proces dinamic a cărei dezvoltare necesită racordarea la fluxul celor mai noi rezultate din domeniul cercetării. Astfel, reunirea cercetării și a educației într-un singur minister reprezintă cea mai eficientă modalitate politico-administrativă de gestionare a cunoașterii. Întrucât în toate țările cu cercetare avansată învățământul superior și cercetarea sunt puternic interconectate, majoritatea institutelor fiind afiliate universităților sau în strânsă colaborare cu acestea, iar universitățile fiind considerate instituții de educație și cercetare, vă semnalăm că separarea Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice în două instituții distincte poate duce la crearea și amplificarea unor probleme în ceea ce privește activitatea de cercetare din universități și la slăbirea legăturilor necesare dintre educație și cercetare. Datorită acestor considerente, în țările membre ale UE, cu forţă academică şi economică, educația și cercetarea sunt reunite în același minister.
Respectarea și implementarea punctelor de vedere exprimate mai sus sunt necesare pentru dezvoltarea României, atât datorită efectelor benefice pe care le vor avea în cadrul mediului socio-economic din țara noastră, dar și în virtutea angajamentelor anterioare ale statului român în cadrul Uniunii Europene.
27 februarie 2017
Figura 1 – Starea finanțării cercetării din România.
A: Indicatori ai Strategiei Europa 2020: țintele naționale asumate de România (pentru 2020), situația lor la nivelul anului 2008 și situația lor conform datelor celor mai recente (2015).
Sursa: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Europe_2020_indicators_-_Romania
B: Cheltuielile alocate cercetării în statele membre UE (2014) și dinamica sumelor alocate în intervalul 2007-2014 (Eurostat)
Sursa: http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/themes/2016/research_innovation_201605.pdf
Notă: Dintre cei 8 indicatori, cele mai proaste evoluții, în raport cu anul 2008, în România, le-au avut cei asociaţi cercetării (finanțarea) și educației (abandonul școlar) unde se remarcă o discrepanță majoră față de țintele asumate (Fig. 1A); România se situează în coada clasamentului, cu mult în urma penultimelor ţări clasate (Bulgaria, Ungaria și Croația), ca urmare a sumelor foarte mici alocate cercetării (Fig. 1B).
Lasă un răspuns